Cazinoul, la 100 de ani de la inaugurare, prezentat în cadrul sesiunii „Pontica“ 2010
Istorici din Constanţa, Oradea, Timişoara, Iaşi, Bucureşti şi Cluj, precum şi din Anglia, Polonia şi Bulgaria participă la Sesiunea Internaţională „Pontica” 2010, un eveniment de tradiţie, ajuns la cea de-a 43-a ediţie, organizat de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC).
Ieri, în şapte săli ale muzeului, participanţii şi-au susţinut comunicările, grupate pe următoarele secţiuni: Preprotoistorie, Greco-romană. Cercetări arheologice, Numismatică, Medievală, Modernă-contemporană şi Contemporană.
Astăzi, o parte dintre ei vor face o vizită documentară la Histria şi Enisala. „La Histria, ei vor putea vedea noile zone în care se realizează săpături arheologice, precum şi cele mai recente descoperiri, iar la Enisala, de câţiva ani buni s-a investit în restaurare. S-a făcut şi un drum de acces, care e în regulă. Mai puţin în regulă e drumul de la şoseaua judeţeană la Cetatea Histria. Drumul e plin de gropi. Or, Histria, anul acesta, ca şi anul trecut, a adus 1 miliard de lei vechi. Nu e în regulă să n-avem un drum, altfel vorbim de turism, de tot felul de chestii… măcar dacă ar fi un drum mai puţin accidentat”, susţine dr. Gabriel Custurea, directorul MINAC.
Pentru că anul acesta celebrăm 100 de ani de la inaugurarea Cazinoului Constanţa, evenimentul a fost marcat de dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă, care a vorbit despre istoricul impetuoasei clădiri de la malul mării. „Încă din anul 1880, se pune problema construirii unei săli de cură. Constanţa era privită la începuturile revenirii sale în graniţele statului român ca o staţiune balneară, mai puţin portuară, astfel că era necesară această sală de cură. Evident că ea nu putea fi amplasată decât la marginea mării, din simplul motiv că la vremea aceea Constanţa nu trecea cu mult de zona actuală a sediului administrativ al judeţului, şi pentru faptul că bulevardul Elisabeta avea nevoie de toate accesoriile unei staţiuni balneare.
Se construieşte sala de cură în 1880, în dreptul vechiului Far Genovez, dar pe bulevard. Ulterior, o furtună dărâmă o parte din această sală, astfel încât, în 1892, edilii se gândesc să construiască un cazinou fie ca formulă şi construcţie definitivă, fie una temporară, pentru a realiza apoi o construcţie de anvergură. S-a optat, evident, pentru prima soluţie propusă, se face un alt cazinou, construit în locul actual al cazinoului, dar tot pe bulevardul Elisabeta, pentru că trebuie să facem un neplăcut efort şi să ne imaginăm cum ar exista oraşul fără faleza care începe să fie construită în 1903″.
Cei interesaţi vor putea citi istoria completă a Cazinoului în monografia pe care dr. Doina Păuleanu o pregăteşte împreună cu dr. Virgil Coman, şeful Direcţiei Judeţene Constanţa a Arhivelor Naţionale, lucrare pe care autorii intenţionează să o publice în acest an aniversar.
Dr. Doina Păuleanu şi-a exprimat, totodată, încrederea că restaurarea Cazinoului va avea loc: „Nu se poate altfel, pentru că este o bijuterie arhitectonică, un simbol pentru toţi cei care vin la Constanţa şi care pleacă acum cu aceeaşi dezamăgire în suflet pe care o avem şi noi”.
Violeta Pavelescu-„Cuget Liber”
http://www.cugetliber.ro/1286744400/search/cazino/